IAŞIBIKE CLUB

In fine, dupa mai multe aminari, dumineca 9 august 2009 ora 12:40 am plecat cu bicicleta din Iasi, directia Tirgu Neamt, singur si liber! Bicicleta cu tot cu bagaje avea aproape 40kg (asa incluzind si citeva kg de apa, pentru a satisface aceasta obsesie mea: teama de sete, obsesie platita prin faptul ca am plimbat 1,5L de apa minerala nefolosita, toata calatoria)
Cu 8 km inainte de Tirgu Neamt, am avut pana de bicicleta, pe la ora 20 seara. Camera de rezerva era proasta (chinezeasca, greu trecea aerul de vintil), si pompa pe care o aveam la mine era de proasta calitate asa ca m-am chinut sa rezolv problema, pina la ora 24, si am reusit datorita unui sofer binevoitor, care s-a dus pina acasa, si mi-a adus o pompa. Dintr-un exces de verva, mi-am propus sa continui traseul, desi ar fi fost normal sa campez ca doar era miezul noptii! Zis si facut, am pedalat de zor pina in satul Cracaul Negru, unde din neatentie, am trecut de intersectia unde trebuia sa o iau la stinga, si am luato la stinga 500m mai incolo... pe un drum care trecea direct prin albia unui piriu, drum infundat. Am realizat greseala, m-am intors inapoi, insa frinele scirtiiau urit din cauza apei si nisipului depus pe janta.
In fine, cind abia se mijea de dimineata, dupa 140km pedalati, la 5:20 am ajuns pe malul lacului. Imaginea lacului in zori este una halucinanta: pe lac se misca nori de aburi printre trunchiurile de copaci iesite din apa.

Inspirat de aceast peisaj misterios, m-am apucat si am facut o multime de poze, (desi conditiile de lumina erau proaste pentru fotografie) inainte de a instala cortul. Pe la ora 9:30 m-a trezit caldura din cort, pentru ca soarele arzator batea direct pe cort, asa ca am fost alungat afara de efectul de sera Teoretic trebuia sa plec mai departe spre Vatra Dornei, practic m-am relaxat explorind toata ziua imprejurimile lacului, am mincat, am facut poze,



am ascultat muzica la mp3 player, si spre seara, chiar am facut o plimbare pe lac cu o pluta improvizata gasita legata la mal.

La 2 km vest de lac (N47.03345 E26.19726) am surprins peisajul inconjurator in filmul de mai jos:


Dimineata urmatoare, la ora 7 m-am sculat cu elan, ca sa plec mai departe. Am demontat cortul, am pregatit bagajele, si cind ma uit la bicicleta, constat ca am iar pana la roata din spate. Nu prea imi venea in minte o hotarire insa mi-a cazut privirea pe un pescar matinal care dadea la peste la numai vreo 20 de metri de mine. Imediat mi-a cazut fisa: daca a reusit sa vina asa de dimineata, precis are masina auto!! Daca are automobil, probabil ca are pompa de umflat roata. Mai aveam nevoie sa aiba si petice, caci acuma aveam 2 camere cu pana. Am avut bafta mare, singurul om de pe lac, si acesta era pregatit cu de toate, eu am stat doar sa privesc cum acest domn imi pune peticul. De fixat inapoi camera si anvelopa pe janta am facuto eu, si din neatentie, banda de pe janta care acopera gaurile unde se pune piulita pentru spite, era data intr-o parte.
Am umflat roata exagerat de tare desi pescarul m-a avertizat ca nu este bine ce fac! Normal, dupa juma de ora am avut iar pana, pentru ca aerul a presat camera sa intre in gaura dezvelita de banda, si s-a fisurat camera. Al doilea petic a rezolvat problema multumita pescarului providential. "Prost sa fii, noroc sa ai!"
Lacul este plin de un peste numit boiestean (asa mi-a spus pescarul), am vazut cu ochii mei cum vin la vale, pe piriul care alimentaza lacul, puzderie de mici pestisori.
Tirziu, pe la ora 12, am pornit in sfirsit. O plimbare superba, o vreme perfecta, perfect odihnit! Pedalind spre vest, pe traseul stabilit si incarcat in GPS inca de acasa, la un moment dat am dat de capatul drumului forestier (N47.03296 E26.14696). Schitasem de acasa un traseu folosind Google Earth, cea mai scurta ruta spre lacul Izvorul Muntelui, de-a lungul unui piriu , loc unde banuiam ca se afla un drum, insa am constatat ca traseul este practic inaccesibil, cu maluri abrupte, busteni mare care blocau drumul si vegetatie din abundenta! Am observat la stinga un drum micut, care urca abrupt, si am luato pe acolo! Tot drumul am asudat impingind bicicleta spre sud, de la o altitudine de 840m pina aproape de virful de 1200m, loc unde drumul o cotea la stinga si nu la dreapta spre lacul Izvorul Muntelui, asa cum speram eu. In plus se lasa seara cu repeziciune, asa ca am campat acolo unde eram. Dimineata m-am trezit intr-o stare de spirit nu prea optimista, gratie efortului facut in ziua precedenta, si influentat cel mai mult de faptul ca practic ramasesem fara mincare, faceam economie la citiva biscuiti amariti. In plus, a inceput sa ploaie cu intermitente, asa ca am ezitat sa plec catre un drum forestier descoperit la 300m vest de mine, drum dificil in panta, cu multa vegetatie si ca obstacole busteni mari care blocau drumul, drum care, doar banuiam ca ma va duce la lacul Izvorul Muntelui.
In timpul asta am facut o excursie pe virful de 1200m, si pentru ca aici am prins semnal GSM, am dat multe telefoane si nici nu am observat cum zboara timpul. Vremea ploioasa nu dadea semne de imbunatatire, am aflat la telefon ca vremea rea va mai dura citeva zile, si scirbit de lipsa mea de hotarire am luat brusc hotarirea sa ma intorc acasa imediat, desi era spre dupaamiaza si era clar ca ma va prinde noaptea pe drum. Imi este sila de noroi si ploaie cind sunt pe bicicleta, si cum doar am venit sa ma simt bine, am strins in graba cortul, si chiar cind ploaia se intetise, am fortat noroaiele spre coborire. Rotile de la bicicleta aproape se blocasera de la noroi, imi mai bagam degetele ca sa dau afara noroiul din zona frinelor. In vale am ajuns murdar bine, mai ales bicicleta, asa ca am petrecut mult timp spalind bicicleta in piriul din apropiere. Apoi a urmat o plimbare placuta la vale, a plouat in rafale in timp ce se lasa intunericul afara. Imi puneam intrebarea: unde o sa campez? Ajuns in sudul lacului Cuejdel, am incarcat sa ajung la locul anterior de campare (in nordul lacului) pe partea estica a lacului, insa la un moment dat de o panta care mi s-a parut prea mare, impingeam prea din greu bicicleta, la lumina lanternei, asa ca la un moment dat am decis sa ma intorc, si am luato la vale spre Piatra Neamt, unde stiam ca este un drum care duce spre Roman. Cum bicicleta mergea bine la vale, am parcurs repede o mare distanta, si la un moment dat am ajuns la o intersectie. Aveam de ales sa o iau spre Tirgu Neamt sau spre Piatra Neamt. Am ales sa o iau spre Tirgu Neamt. Dupa vreo 4km, am traso spre dreapta, la un loc bun de pus cortul, si la ora 23 eram la somn. A doua zi dimineata, vreme buna, am mincat multe mere culese de pe marginea drumului, in Tirgul Neamt am mai cumparat ceva dulcuri care mi-au dat forte nebanuite pentru a goni spre Iasi, unde am ajuns joi 13 august pe la ora 17.

Traseele inregistrate de GPS pe unde am fost se pot vedea aici:
http://downloadgps.stelici.ro/kmz/iasi-cuejdel.kmz
[kmz]http://downloadgps.stelici.ro/kmz/iasi-cuejdel.kmz[/kmz]

trebuia sa dai o cautare dupa "cuiejdel" aici pe forum, trecerea spre lacul izv muntelui a fost facuta in doua randuri prin doua locuri diferite si e descrisa foarte bine.

Felicitari pt tura si pt poze! Sper ca nu vei incerca acelasi traseu in per. sept-apr de unul singur. Sunt animalute pe-acolo, ai grija!

am cateva intrebari: 1. de ce preferi sa mergi singur pe trasee de munte?
2. de ce preferi sa mergi noaptea pe intuneric la lumina frontalei si apoi sa dormi pana la o ora tarzie dimineata si nu campezi cand se insereaza si sa te trezesti mai devreme a 2-a zi pt plecare?
3. daca cari 40 kg cu tine,e asa greu sa mai pui cateva petice si o pompa in bagaj? cred ca fara petice,pompa,haina impermeabila,frontala,harta(chiar daca ai gps),nu ai voie sa pleci.sunt primele lucruri care trebuie sa le pui in rucsac.toate cantaresc max 1 kg,restul pana la 40,mai pui ce vrei...

Eiii... greselile sunt bune, cel mai bine se invata din greseli! Eu am invatat mai mult din greseli, si recomand la toata lumea sa faca greseli multe si variate. De preferat sa nu experimentati in acelasi timp mai multe greseli, caci asta predispune la accident sau altceva neplacut! Am facut greseala cu apa, acuma duc cu mine cantitati mari de apa. Am facut greseala cu frontala, acuma am avut cu mine 2 frontale (din alea cu 17 leduri si 3 baterii R6 - le recomand),un far de bicicleta si o mare cantitate de acumulatori. Legat de harti, mereu am si harta de hirtie, busola, acuma am avut si harti diverse incarcate in aparatul foto digital (hartile din Google Earth sunt excelente). Legat de haine, impermeabila de calitate, pantaloni impermeabili de fis de luat pe deasupra, si o geaca calduroasa impermeabila in caz de frig frig.
Greseala din tura asta a fost faptul ca am luat cu mine o camera de bicicleta de rezerva neverificata, de proasta calitate, si o pompa noua care s-a dovedit proasta si s-a stricat imediat. O greseala plina de invataminte pentru a nu mai repeta aceiasi greseala.
In fine, mersul cu bicicleta noaptea nu este mult diferit de cel de zi (doar viteza e mai mica) daca ai lumina puternica si traseul pregatit dinainte incarcat in GPS. Avantajul de a merge singur este in primul rind flexibilitatea de a tine cont numai de mine, facind tot ce imi trece prin cap. Dezavantajele clare sunt in caz de accident, defectiune tehnica si in caz ca supar niste animale salbatice.
Nu recomand nimanui sa ma imite fara sa aiba auto-increderea pe care ti-o da experienta... cu multe greseli!
Pentru cine nu a mers niciodata in excursii de unul singur, le recomand sa incerce macar o data... s-ar putea sa va placa senzatia... desi nu o sa puteti explica altora de ce ati avut chef sa mergeti noaptea... sau alte chestii ilogice pentru unii, dar cu care te simti bine!